[:ro]Prin Decizia nr. 605/2016, Curtea Constituțională a stabilit faptul textul art. 182 alin. (2) C.pr.civ. este constituțional.
Deși acest text de lege a fost criticat sub pretextul că generează o discriminare între cei care aleg să depună un act de procedură (cerere de chemare în judecată, cerere de apel sau recurs, întâmpinare, etc.) la instanța de judecată prin intermediul faxului ori a emailului (poștă electronică), față de cei care aleg să facă acest lucru prin Poșta Română ori o altă firmă specializată de curierat.
Mai precis, în cazul transmiterii la instanță a actului de procedură prin fax ori email, expeditorul trebuie să facă această transmitere cel târziu până la ora de închidere a instanței (de obicei ora 16:00), pe când, în situația în care expeditorul ar alege să transmită actele prin intermediul poștei, ar fi într-un avantaj dat de faptul că oficiile poștale se închid de regulă la ora 19:00, iar uneori, anumite oficii poștale chiar la ora 21:00 sau 24:00.
Această pretinsă încălcare a egalității de tratament și a accesului liber la justiție a fost criticată Guvern, Avocatul Poporului, Tribunalul Iași și Ministerul Public, acesta din urmă arătând că „textul legal criticat nu afectează termenul de depunere a cererii de apel. Rațiunea impusă de legiuitor ca cererea depusă prin fax și e-mail să fie făcută în timpul orelor de program este tocmai pentru a primi dată certă în aceeași zi în care a fost înaintată către instanță”.
Analizând constituționalitate textului de lege criticat, Curtea a reținut că „principiul egalității presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice” și că „în ceea ce privește pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, Curtea observă că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2) că „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Așadar, Curtea reține că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, întrucât accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește și este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. […] Instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripție și cele de decădere sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de natură a încălca art. 6 paragraful 1 din Convenție, acestea fiind restricții admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanța sa.”.
Astfel, ca urmare a constatării constituționalității textului art. 182 alin. (2), toate persoanele care doresc să pornească un litigiu într-un anumit termen, ori sa depună la instanță unul sau mai multe acte de procedură, trebuie să aleagă una din cele 3 variante:
- să înregistreze actele/cererea direct la Registratura instanței, luând dată certă (de obicei cel târziu până la ora 16:00);
- să transmită prin poștă, cu scrisoare recomandată, conținut declarat și confirmare de primire respectivele acte (de obicei cel târziu până la ora 19:00, uneori chiar ora 21:00 sau 24:00);
- să transmită actele prin fax ori prin email, până la ora închiderii programului de lucru al instanței (de obicei cel târziu până la ora 16:00);
Autor,
Av. Broască Bogdan[:]
0 comentarii