Notificare facuta in baza Legii nr. 10/2001 – decaderea din dreptul de acces la instanta de judecata
Legea nr. 10/2001 a fost modificata si completata succesiv. Relevanta pentru obiectul acestui demers prezinta art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Care prevede ca “În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.”.
Pentru intelegerea semnificatiei acestui text de lege, este important sa avem in vedere atat continutul art. 33 din Legea nr. 165/2016 (“Articolul 33 (1). Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
(3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate. De a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1). Prin excepţie, se analizează cu prioritate cererile formulate de persoanele certificate de entităţi desemnate de statul român sau de alte state membre ale Uniunii Europene, ca supravieţuitoare ale Holocaustului, aflate în viaţă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi.”), cat si pe cel al art. 34 (“Articolul 34 (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.)
(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.
(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.
(4) Dosarele se soluţionează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naţionale.
(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), se soluţionează cu prioritate:
a) dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5);
b) dosarele în care deciziile entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor au fost emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate şi întinderea acestuia;
c) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele prevăzute la art. 33 alin. (4).”).
Rezulta astfel ca, daca interpretam impreuna art. 35, 34 si 33 din Legea nr. 165/2016, putem observa ca ulterior implinirii termenului de rezolvare a notificarii (in cele 3 variante ale sale, prin raportare la numarul de dosare nesolutionate existente pe rolul primariilor), incepe sa curga un nou termen, de aceasta data impotriva titularilor notificarilor.
Cu alte cuvinte, dupa implinirea termenului de 12, 24 sau 36 de luni (inceput la 1 ianuarie 2014), persoanele care au formulat notificari in baza legii 10, sunt obligate sa iasa din pasivitate. Au obligatia de asemenea sa formuleze o cerere de chemare in judecata. In caz contrar, dupa implinirea termenului de 6 luni, dreptul la despagubire se va pierde. Instantele de judecata urmand a respinge orice actiuni introduse ca fiind tardiv formulate.
In ceea ce ne priveste apreciem ca aceasta prevedere legala incalca deopotriva Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Constitutia Romaniei cat si bunul simt (inclusiv cel juridic). Insa, pentru a evita plasarea notificatorilor intr-o situatie mai dificila decat cea curenta, avansam recomandarea de a se respecta cu strictete termenul de 6 luni.
Chiar daca in tara, primariile (in calitatea lor de entitati investite de lege cu solutionarea notificarilor) este posibil sa fi avut un numar redus de dosare. Astfel incat termenul de 6 luni sa inceapa a curge de la 1 ianuarie 2015 sau 1 ianuarie 2016. In privinta municipiului Bucuresti, conform site-ului oficial al Primariei (http://www4.pmb.ro/wwwt/l112jur/iapag1jur.php). La momentul redactarii acestui articol, existau 24.142 dosare nesolutionate.
Consecinta directa este ca notificatorii care au notificari nesolutionate inca de Primaria Bucuresti, vor trebui sa iasa din pasivitate. Acestia vor trebui sa deschida un proces in primele 6 luni ale anului 2017. Nerespectarea termenului de 6 luni, echivaleaza cu pierderea definitiva a dreptului de proprietate ori a dreptului de a mai putea obtine despagubiri.
0 comentarii