Legea nr. 219/2015 face referire si la intreprinderea sociala de insertie, tratand aceasta forma de organizare distinct de intreprinderea sociala.

Ce este intreprinderea sociala de insertie?

Intreprinderea sociala de insertie este acea intreprindere sociala care:

a) are in permanenta personal angajat in proportie de 30 % ce apartine unui grup vulnerabil, iar timpul de lucru cumulat al angajatilor reprezinta cel putin 30 % din totalul timpului de lucru al tuturor angajatilor;

b) are drept scop lupta impotriva excluziunii sociale, discriminarii si somajului, aceste aspecte fiind combatute prin intermediul insertiei socioprofesionale a persoanelor care provin din paturi sociale defavorizate.

Intreprinderile sociale de insertie au obligatia de a asigura pentru persoanele angajate, ce fac parte dintr-un anume grup defavorizat masuri de acompaniament menite sa ofere insertia profesionala si sociala.

Printre masurile de acompaniament putem enumera: ,,informarea, consilierea, accesul la formele de pregatire profesionala, adaptarea locului de munca la capacitatea persoanei, accesibilizarea locului de munca in functie de nevoile persoanelor, precum si alte masuri care au scop sprijinirea insertiei profesionale si sociale.”

In sustinerea asigurarii masurilor de acompaniament vor veni ,,serviciile publice de asistenta sociala de la nivel judetean si local, agentiile de ocupare, centrele de furnizare de servicii integrate de asistenta medicala, psihologica si sociala.”

Legea 219/2015 ne ofera practic doua forme de organizare ce se preteaza intreprinzatorilor ce vor sa aduca si o schimbare la nivel de societate si nu numai o schimbare la nivel economic.

Prin urmare sunt de parere ca ar trebui sa ne indreptam atentia si spre aceste forme de organizare, care nu au un scop patrimonial declarat.